Acasa / Articole / Cultivarea usturoiului

Cultivarea usturoiului

Cultivarea usturoiului în România (ca de la fermier la fermier)

În ferma noastră usturoiul ocupă un loc important între culturi. De la an la an mărim suprafeţele însamânţate cu usturoi şi introducem în cultură soiuri noi. Folosim soiuri româneşti, locale, bine adaptate condiţiilor zonei noastre, dar și soiuri cu randamente ridicate ce provin din Spania și Franța, soiuri care după testare ne-au mulțumit din punct de vedere al producției.

Soiurile de toamnă sunt mai spornice, având producţii mai mari, iar cele de primăvară se pot pastra mai bine, până în primăvara următoare.

În continuare vom descrie tehnologia aplicată de noi în cultivarea acestei plante. Fiecare însa trebuie sa o adapteze condiţiilor specifice locului de cultură. Ceea ce funcţionează bine la noi poate să funcţioneze mai puţin bine în condiţiile de cultură diferite.

Plante premergătoare

Bune premergătoare pentru usturoi sunt plantele care eliberează terenul in vară, devreme. Cerealele păioase, porumbul zaharat, porumbul timpuriu, chiar floarea soarelui. Dintre legume usturoiul merge bine după ardei, roşii, varză timpurie, castravete, pepeni. Nu reveniţi cu usturoi pe acelaşi loc mai devreme de 3-4 ani. Există pericolul atacului diverselor mucegaiuri sau al altor ciupeci (fungi).

Pregătirea terenului

Noi facem o arătură adâncă în septembrie, apoi mărunțim terenul cu un combinator greu. În toamnă plantarea se face în perioada septembrie – octombrie în funcţie de climă şi vreme. În zonele mai reci (nordul ţării) se plantează mai devreme, iar in sud – cum e şi cazul nostru – plantăm în octombrie. Perioada este la noi 10-15 octombrie până la 1 noiembrie, după cum este vremea în anul respectiv. În toamnele călduroase plantarea se face mai tarziu.

Pregătirea materialului semincer (bulbii)

Usturoiul se cultivă din bulbi (căţei). Fiecare căpăţână are între 8-12 căţei în funcție de mărime și soi. Căpățânile se desfac în căței, iar cei foarte mici, cei alteraţi mecanic sau atacaţi de boli se îndepartează. Pentru însămanţat se păstrează doar caţeii sănătoşi.

Desfacerea bulbilor de usturoi se face cu doar câteva zile înaintea semanatului. Păstrarea lor nu poate fi făcută pe durată mare de timp, fiind mult mai sensibili la atacuri de boli si mucegaiuri.

Îmi amintesc cum am păstrat timp de o săptămână bulbii desfăcuţi într-o toamnă şi la semănat am avut surpriza neplăcută să observăm cum unii saci erau incinşi realmente având o temperatură de peste 45-50 de grade. Deja unii bulbi işi schimbaseră culoarea înspre brun închis şi a trebuit sa fie aruncaţi. Aşa că aveţi mare atenţie la timpul de păstrare şi la condiţiile de păstrare.

Cantitatea necesară este de 1000-1300 kg pentru un hectar, în funcţie şi de mărimea bulbilor. Pentru a obţine cantitatea aceasta de bulbi, luaţi cam cu 20% mai mult usturoi. Există pierderi la desfacere.

Tratarea bulbilor înainte de semănat

În funcţie de solul pe care urmează să infiinţati cultura, dacă acesta este predispus la infecţii cu mucegaiuri, dacă este o perioadă caldă şi umedă sau dacă materialul de semănat a fost atacat de mucegaiuri, este recomandată tratarea bulbilor un fugicid. Puteţi folosi Captan sau Metoben în dozele si modul indicate pe ambalaj.

Au fost ani când am tratat cultura şi au fost ani când nu am tratat. Până acum nu am fost afectaţi de fungi.

Semănatul

Înainte de semănat, terenul trebuie pregătit foarte bine, în mod ideal prin trecerea cu o freză sau combinator greu. Noi facem următoarele lucrări: arătura de vară sau toamnă cam la 25 de centimetri, una sau două treceri de combinator cu 2-3 zile înainte de semănat.

Semănăm la distanţa de 30-45 cm între rânduri, 8-9 cm între fire şi la o adâncime de aproximativ 5 cm. Bulbii mai mari se plantează la adâncimi mai mari şi la distanţe mai mari între fire. Cei mici se plantează mai apropiat şi mai la suprafaţă. Poti vedea aici imagini cu randurile de usturoi semanat de noi

Întreţinerea culturii

Pentru culturile înfiinţate în toamnă, dacă este o toamnă secetoasă, este posibil să trebuiască o udare de răsărire. Se udă cu 30-35 litri pe mp, prin aspersie. De cele mai multe ori însă, ploile din toamnă rezolvă singure această problemă.

În primăvară se face o trecere cu cultivatorul cât mai devreme posibil pentru a sparge crusta solului și pentru a aera stratul superficial de sol. În acest fel oxigenul si apa reuşesc să pătrundă mai uşor şi mai adânc la rădăcinile plantei.

Praşilele se execută cand este nevoie pentru a întreţine cultura liberă de buruieni. Începând cu aprilie, noi prăşim odată la două săptămani. În acest fel distrugem mare parte din buruieni.

Când usturoiul începe să formeze bulbi (mai-iunie) nu mai putem prăşi deoarece există riscul de a atinge căpăţâna şi de a o tăia cu sapa. Din acest moment folosim ierbicidul pentru controlul buruienilor. În funcţie de buruienile pe care le aveţi in lan trebuie selectat un anumit ierbicid. Noi folosim Galigan, care işi face treba bine în condiţiile de cultura din zona noastră.

Încercăm să nu ierbicidăm mai des de două ori cultura. Este bine să se aplice şi o udare in ziua următoare ierbicidatului pentru a obţine un efect maxim. Norma recomandată este de 15-20 l/mp.

Irigatul

Irigatul la usturoi se face prin aspersie. Se folosesc aspersoare cu debit mic si dispersie ridicată care sparg uniform și fin jetul de apă. În acest fel evităm crearea unei cruste la suprafaţa solului. Odată întărită această crustă ar deveni foarte dură, împiedicând aerarea solului şi intrarea apei în profunzime.

Norma de udare este de 30-35 l/mp. Pentru solurile mai nisipoase care nu reţin apa, se preferă udări mai dese cu norme mai mici. Usturoiul se udă ori de câte ori este nevoie, în special în perioada in care se măreşte căpăţâna, apa nu trebuie să lipsească.

Nu se mai udă cu 2-3 săptămâni înainte de recoltat.

Recoltatul

În funcţie de zonă şi de soi recoltatul usturoiului începe în iunie şi poate dura până la sfărșitul lui iulie. În zona noastră (Calafat, Dolj) recoltatul începe în iunie.

Recoltatul începe când frunzele sunt uscate în jumătatea superioară. Căpăţânile sunt dizlocate din sol fie mecanizat fie manual cu cazmaua (pentru suprafeţe mici). Apoi sunt adunate manual în mănunchiuri şi depozitate în grămezi mai mari chiar pe câmp. Sunt lăsate la uscat astfel pentru 7-10 zile, apoi se taie frunzele, rădăcinile, se curăţă de pământ, se sortează şi se ambalează în saci de plasă.

Producţia ar trebui să fie de 7-10 tone pe hectar.

Depozitarea

Usturoiul poate fi depozitat pe o perioadă mai lungă, pana la 5-6 luni în condiţii de loc umbrit, ferit de umezeală, dar perioada poate să ajungă si la aproape un an dacă il putem tine în atmosferă controlată ca şi temperatură, umiditate si lumină.

Vom reveni cu informaţii suplimentare în completarea articolului odată cu trecerea timpului. Vom semnala eventuale probleme de care ne-am lovit şi cum le-am rezolvat, aşa că vizitaţi periodic situl (www.FermaDinPoiana.ro) pentru ultima versiune a acestui material.

Vrei să te ținem la curent cu acest produs? Abonează-te la newsletterul nostru:

Email
 
Telefon
 
Localitate
 
 


Urmărește-ne și pe Facebook: facebook.com/FermaDinPoiana